Who is this boy ?

Who is this crazy boy ? just me, je, eu sunt…surpriza tot eu !
Vio nebunu, făt-frumos din lacrima Bucureşti.

Deci v-aţi prins ca prenumele este Viorel, deja am mai mulţi ani decât mi-as fi dorit, m-am nascut toamna in 82…faceţi voi calculele. Zodia balanţă dacă contează. Foarte echilibrat.

Pot sa spun ca viata mea era interesanta deja înainte de a vedea lumina de la capătul tunelului. Am fost “reprodus” pe undeva prin Tunisia ( fetelor nu va faceţi iluzii, ambii mei părinti sunt romani…aţi vrea voi sa fiu un negru din ala…nah asta e , dar oricum e de bine. ). Apoi la 4 luni când încă eram prin burta la mami meu am zburat eu prima data cu avionul ( pe cuvânt ca a fost frumos…nici nu am simţit nimic ). Apoi pe la 7-8 luni nu se mai ştie exact m-am decis eu ca deja devenise plictisitor acolo înăuntru si ca vreau sa vad lumea cu proprii mei ochişori ( căprui, nu sunt albaştri nici verzi…as vrea eu). Zis si făcut, m-am născut prematur.Cu greu doctorii au reuşit sa ma scoată pe mine, apoi au salvat-o si pe mama. Numai ca acum problema eram următoarea: cică eram mic si pricăjit ( pai nu toţi bebe sunt asa ??!!) si au trebuit sa ma tina la spital cam 1 luna de zile, si eram într-un incubator si hrănit din ora în ora cu biberonul pentru ca nu luam în greutate ( au băgat mah nene aia la lapte praf in mine…1 tona ! pfff). Apoi pe la 2 ani si jumătate m-au operat la inima pentru ca nu puteam sa respir (si nu, nu sunt vre-un peste sau altceva sa imi tin respiratia cu zilele ), dar uite asa încet mi-am revenit. Sa vedeţi ce bine arat acum şi ce vioi sunt, pe cuvânt de pionier! Si uite asa uşor uşor a început aventura nebunia.

Apoi îmi amintesc foarte bine perioada in care eram eu la grădiniţă…ce frumos a fost, acolo eram pedepsit zi de zi pentru ca nu eram cuminte ( prostii ! eu eram foarte cuminte !), tot acolo am mâncat prima oara ciulama şi mi-a plăcut la nebunie, tot acolo am avut si prima mea iubita ( Don Juan domne de mic ! pai ce frumos eram, pardon sunt si acum), si tot acolo am continuat tradiţia “eu nu dorm după-amiaza”. Când trebuia sa recit poezii la serbare nu deschideam gura nici mort, se ruga învăţătoarea, mama, sora sa spun poezia si eu nimic, mut ! ( pai da ce eram artist de mic copil, cum sa fac reprezentaţii in public asa pe gratis ?). A fost circ cu mine la grădiniţa!

Apoi a urmat scoală…prima zi de scoală…am vrut sa plec…cu chiu cu vai m-a oprit învăţătoarea sa stau liniştit in banca mea. A venit si prima mea lucrare adică era o dictare nu o sa uit niciodată…ce bucuros eram…şi când am ajuns acasă ce îngroziţi erau ai mei ! pai normal am luat 4 ! pfff moa ce scandal domne…nici pana acuma nu înţeleg de ce, numai 9 si 10 am luat după aceea…pai dacă eu nu ştiam ca trebuie sa iau 10 ! ehhhh !!! Apoi îmi amintesc de clasele 5-7 si de profa de la geografie….dna Popescu, ce m-a chinuit femeia aia, ce intuiţie avea ! când nu învăţam ma scotea la tabla ( lângă harta aia nenorocita pe care o căram 2 etaje), când învăţam stăteam în banca !…si uite asa am avut eu 5 pe linie de geografie, apoi terminam orele si mergea profa în aceeaşi direcţie cu mine…ma uitam la ea si ii uram numai de bine în gândul meu de copil inocent ( sa cada pe gheata sa îşi rupă capul o mana, un picior, un deget ceva acolo ! ).

Apoi la 13 ani ma iau ai mei frumos de guler si îmi spun ca o sa plecam. Unde zic eu ? La munte ? La mare ? la bunici ? Si ei cică : ehh puţin mai departe pana în latinoamerica ! la care eu : nice !, si cât stam 1, 2 luni ? Si ei : ahh nu 3-4 ani ! si uite asa am stat eu pe acolo cam pana la 21! Si apoi mi s-a luat de atâta străinătate si m-am întors in România. ( ahh oricum inainte de asta la 18 ani am stat singur in Venezuela sa imi termin liceul..ehe alta poveste, ala mancare de peste!).
Aici după ce am revenit am avut un mare SOC. Dar mi-am revenit ( cred ).

Cat despre personalitatea, caracterul si alte principii si chestii, trestii din astea…nu ştiu ce sa zic. Adică oricum dacă zic cine mai crede ? Dar cine ştie.. poate citeşte cine trebuie si ma mai si crede so here it goes : îmi plac oamenii corecţi, sinceri şi de incredere. Da ştiu ca aceştia sunt ca dinozaurii dar ce sa fac…ăştia îmi plac mie. Ma bazez în viata pe mai multe principii : sa nu ceri cuiva ceva dacă tu nu poţi oferii aceleaşi lucruri, nu face ceva cuiva ce nu ţi-ar face plăcere sa ţi se facă ţie si nu cere cuiva sa te înţeleagă dacă tu nu te înţelegi pe tine însuti. Si mie plac lucrurile simple, şi da ştiu ca este natural ca oamenii sa aleagă lucrurile complicate, şi da încă mai cred în iubirea aia din povesti, sau încă mai visez la ea. Îmi place sa cred ca vorbele dacă nu sunt dublate de fapte, rămân doar vorbe. Îmi place sa cred ca în esenţa noi oamenii suntem mai mut decât o imagine şi ca partea materiala contează doar pentru confort, dar nu merita sa iţi vinzi trupul sau sufletul.

Sa fiţi iubiţi şi sa zâmbiţi in fiecare zi ( cică cei care rad in fiecare zi trăiesc mai mult…asa si cei car fac sex des…SO MAKE SEX AND LAUGHT MORE OFTEN ! )

Mulţumesc celor care citesc acest blog şi aleg sa revină ( WOW ! thank you !)
Pentru mine părerile voastre contează asa ca nu ezitaţi sa întrebaţi orice.

PS Cred ca muzica exprima foarte bine prin versuri emoţiile, sentimentele, gândurile mele.
Asa ca veţi găsi foarte multa muzica pe blog. Enjoy it !

And guess who I’m :